Sincer, nu îmi pot aduce aminte primul animăluş salvat de pe stradă. Mama mea este o iubitoare de animale care m-a crescut în acelaşi spirit şi cel mai probabil, primul animal a fost salvat împreună cu ea...să fi fost o vrăbiuţă, o pisicuţă...
Cert este că au urmat nenumăraţi pisoi şi căţei luaţi de pe stradă, îngrijiţi nu ca la carte ci după cum ne pricepeam şi daţi apoi spre adopţie. Cu timpul am învăţat cum stă treaba cu deparazitatul, de ce sunt importante vaccinurile şi de ce trebuie sterilizate/castraţi şi urmăriţi apoi la nouă căsuţă.
Primul căţeluş salvat şi fotografiat este o fetiţă pe nume Panda, în 2007. Găsită în faţa blocului cu o burtică mare şi umflată, dată afară din casă pentru că, nefiind deparazitată, făcuse o complicaţie şi era bolnăvioară.
Au urmat 2 săptămâni de mers la medic, medicamente date cu seringa din 3 în 3 ore şi totul făcut în ciuda rezervei medicului în ceea ce priveşte şansele de supravieţuire...
Dar iată că Panda a supravieţuit iar toate nopţile nedormite, chinul şi spaima prin care trecusem au pălit în faţa unui căţeluş energic, fericit şi extrem de iubitor!
Am ţinut legătura un timp cu stapânii, mi-au spus că se făcuse mare, era fericită şi alerga liberă prin curte.
Cert este că au urmat nenumăraţi pisoi şi căţei luaţi de pe stradă, îngrijiţi nu ca la carte ci după cum ne pricepeam şi daţi apoi spre adopţie. Cu timpul am învăţat cum stă treaba cu deparazitatul, de ce sunt importante vaccinurile şi de ce trebuie sterilizate/castraţi şi urmăriţi apoi la nouă căsuţă.
Primul căţeluş salvat şi fotografiat este o fetiţă pe nume Panda, în 2007. Găsită în faţa blocului cu o burtică mare şi umflată, dată afară din casă pentru că, nefiind deparazitată, făcuse o complicaţie şi era bolnăvioară.
Au urmat 2 săptămâni de mers la medic, medicamente date cu seringa din 3 în 3 ore şi totul făcut în ciuda rezervei medicului în ceea ce priveşte şansele de supravieţuire...
Dar iată că Panda a supravieţuit iar toate nopţile nedormite, chinul şi spaima prin care trecusem au pălit în faţa unui căţeluş energic, fericit şi extrem de iubitor!
Am ţinut legătura un timp cu stapânii, mi-au spus că se făcuse mare, era fericită şi alerga liberă prin curte.
Draga Doris,
RăspundețiȘtergereTe felicit pentru ideea de a-ti face un blog personal.
Pentru vizitatorii site-ului tau, as dori sa specific faptul ca sunt una din fericitele ..."mamici" adoptive a motanelului Mitzu, un abisian pe care l-am adoptat in septembrie, atunci cand avea in jur de 4-5 luni.
Te anunt ca Mitzu s-a facut un motanel nazdravan si foarte jucaus. Uneori am impresia ca este chiar glumet. Face tumbe si te invita la joaca dis de dimineata. Este foarte activ si curios. Imi place ca este comunicativ si afectuos. S-a integrat foarte bine in familia noastra.
Il iubim enorm. Este un sufletel foarte rasfatat.
O felicit pe mama ta pentru educatia pe care ti-a oferit-o.
Te asigur ca lumea poate fi frumoasa. Insa depinde de noi, de fiecare in parte, cum o construim. Nu putem schimba lumea, insa ne putem schimba pe noi insine.
Iar mila pentru oameni si animale, dragostea pentru natura sunt semne ale faptului ca avem nu numai trupurile vii, ci si sufletele vii.
Iti multumesc pentru cuvintele frumoase si crede-ma ca sunt foarte fericita de fiecare data cand intalnesc cate o persoana care gandeste ca si tine...de-ar fi mai multi oameni asa...
RăspundețiȘtergereScopul meu este sa fac cat mai multa lume sa aprecieze un "maidanez" la fel ca pe un Yorkshire Terrier sau orice alta rasa "la moda", sa vada cat bine pot face cu 50-100 de lei si cateva ore, pe care multi prefera sa le petreaca in weekend "la mall", cheltuind acesti bani pe un film si niste mancare de la fast food...sa realizeze ca rasplata emotionala de a salva un suflet este inzecit mai mare decat si-ar putea imagina.
Iti multumesc ca ai citit ce am avut de spus, sper sa o faci in continuare si va urez tie si familiei tale bucurii ca dupa sufletul pe care il aveti!
ce frumos...s-a facut asa e mare si frumoasa...sa dea domnul sa fie fericita la casa ei
RăspundețiȘtergere